agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1960 .



TRANSVERGENCIA TRÁGICA
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [david arthur ]

2015-07-15  | [Acest text ar trebui citit în espanol]    | 



equinoccio. Estado de alerta en jardín de sombras
arroyo canta plano en tórax
ruido cercano
arcano
cielo
comienza olas manos vuelan
negro rojo silencio en llamas
clavel estalla
un agujero contiene la respiración para siempre
ramas secas se estancan en huesos
cuervo tiembla con epitafios colgado de cabellos
espinas escamas desplumadas
fusionándose a la calidez de una daga mágica
un túnel dimensional un suspiro venas abrazadas. Frío.
ceguera se retuerce sigilosamente
irradia su materia al crepúsculo
dirige su abismo al sol
sus islas inermes intentan hablar por última vez
parpadeante acuática
con pupila animal describiendo esquizofrenia.
sentada esperando a que se acabe la precipitación de las esferas
para fusionar su propia órbita con los latidos de la luna
como si la migraña y el insomnio no fueran suficientes
como si esta sombra enredada con los filos del tiempo
no estarían suficientemente curtidos
no estarían estos aullidos tan en silencio
tan bien escondidos
para que mi otro no los encuentre.
vértigo bajo la cama
sonrisas en el rincón oscuro
comienzan alucinaciones
estremecimiento placer
dolor lobular
lengua se dirige a cualquier punto cardinal
una ternura de áspid que nunca podrá ser totalmente muerte
una locura sublime que nunca acaba de nacer
nunca acaba de morir.
cuervo recuerda su pulso
el destino de su triste mirada
el secreto de sus dedos aprisionando su tórax
sus témpanos girando sin destino
y con la mitad de un grito
puesto en pie
cruza las riolitas flotando en la atmósfera infernal
y se aleja sin pena
ausentándose de su cuerpo simbiótico
para que se pudra sin interrupciones sereno
a solas en silencio.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!