uneori simt moartea plutind prin aer
când respir îmi provoacă o stare de amețeală plăcută
parcă aș fuma tot verdele din lume
uneori simt neliniște când privesc cerul
cotropit de norii negri
ca atunci când ningea și noi ne-am despărțit

draga mea
se lasă seara și e liniște între noi
lângă mine mocnește un foc de lemne uscate
căldura îmi amintește de tine
lumina de noi
și în final fumul mă face să uit de tot

vreau să îți scriu înainte să plec
cărările vor fi întortocheate și nu știu dacă ne vom revedea la capătul timpului
adineauri a trecut pe lângă mine un pluton de vise ciuruite
pline de sânge
cu bocancii rupți de lungile marșuri în cerc
un cerc lărgit mereu de sentimente contradictorii
ne-am hotărât să fim nehotărâți
și-am schimbat mereu hotarul dragostei
la marginile prăpastiei doi sinucigași au sărit în luna oarbă
ținându-se de mână
ecoul căderii se lovește de pereții camerei
precum o pasăre izgonită

uneori simt un fluture uriaș în stomac
uneori ard de nerăbdare să eclozeze în mine o nouă liniște