Curg notele care îmi înseninează fruntea
Degetele parcă sunt ude cu perle
Aud pași pe coridor, un ventilator
Mă gândesc la tăcere și scriu

Valuri albastre pe mătasea albă
Un ecou al inimii mele, al sufletului
Îmi alină fruntea, mâinile și ochii
Mă ajută să cunosc noaptea

Divenire, un pian, un calculator
Mă duc cu gândul la cafea și plimbări
O statuie ocolită de porumbei, de oameni
Suntem maeștri la ascuns și aruncat

Gândurile zboară în acorduri albastre
E primăvară și încerc să țin pasul cu notele
Un vânt cald care îmi mângâie fața
Îmi încălzește mâna și gura