umbrele
strecoară în firidele gândului
bureți
îmbibați de oțetul treziei
nu întreb nimic
dintr-o politețe desuetă
din glezne se preling
tăcute
golgote jefuite de răstigniri
vreau să respir
și facerea și moartea până la capăt
vârtejul mă soarbe
tatuez
în carne stea tetraedrică
ecuația sacră a vieții nu se rezolvă
cu pistolul la tâmplă
și pânza de sac a rugăciunii
nu ajută
fără fibulă de atrii

valva timpului pulsează o anarhie perfectă

nu pot forța
nici nașterea lumii nici a mea
aripa ulcerată de vise
deschide portaluri
rostogolesc val de lumină printre stigmate
cămașa e udă de ruguri
din linia vieții scutur pulberi de stele
în piele
frământ coca zilei
încheietura cuvintelor adună pios tăcerile
în țest
rumenește o galaxie

smochinul rodește somptuos în pupilă
zorii noii geneze