de când m-am descusut și de mine
acul și ața le țin întinse la uscat pe marginea
cotului
prin gaura din mijlocul ceraceafului zăpada
se învârte în jurul cozii precum o pană albă de indian
în ultimul tramvai

de cînd m-am izgonit azi-noapte din oglindă
nu mai trimit banii singuri
la ospiciu
gustul de sare din cântecul unei femei părăsite
încearcă mă ține de vorbă pe creditul buzunarelor
din exil

și pisica neagră taie
cărțile