Marea mea iubire a plecat,
a venit repede și a
plecat.
Eu am strigat după ea,
am țipat până când gâtul
mi s-a umplut de sânge.
Nu m-a auzit,
nu m-a văzut.
Marea mea iubire,
de ce ai plecat așa?
Fără niciun cuvânt,
fără niciun gest,
ți-ai deschis inima
către brațele altcuiva.
Și te-ai dus.
Eu am alergat după tine,
am mers după tine,
m-am târât după tine,
și tu nu m-ai auzit,
nu m-ai văzut.
Acum,
marea mea iubire,
încerc să găsesc pe
altcineva -
Pe cineva care abia
așteaptă să-mi audă
glasul,
pe cineva a cărui inimă
să-i iasă din piept
când mă vede.
Pe cineva care să
nu fie ca
tine...
Dar nu pot,
marea mea iubire,
nu pot.