secunda a uitat să respire
cel ce nu alunecă periodic în afara lui să-și pipăie umbra
va rămâne cu albatrosul pe umăr ucis
ochiul furtunii nu se ocupă cu pielea crăpată
dușmanul ascuns în trompete
vuietul agorei mustind somnolențe cancerigene
deșertul nu iartă schimbă măști coduri
lașitatea se-ascunde sub unghiile curate fără bucăți de lupte
tranșee săpate nervuri surpate de greutatea destinului
culoarea necesară
sângeriul
îți pune în ramă atingerile

îndoiala este amnarul ce precede explozia

nu-ți rămân decât
genunchi forfotind umilințe fără zenituri la capătul lacrimii
tribunele trosnesc sub grandoare molohul se înghite
pe sine
inevitabil

eliberează duhul din rană ascultă-mi tăcerea iubite
răpăie molcom dinafara cuvintelor
în interstițiul dintre două sunete
nu încerca să-i înnozi frecvențele în urechea friabilă
apocalipsa e doar ploaia de primăvară care spală smogul
din lentilele vieții
sămânța asul ascuns în pliurile luminii
va trebui extras din inima focului printr-o glaciațiune
între valve
cuvântul
vibrația
își caută acerb nuditatea

puf de păpădie în pleoapa timpului
sunetul fără de sunet impregnează estul absențelor mele
întotdeauna estul devine fluid înlăuntrul îmbrățișării
plecările din lucruri în car triumfal dă amplitudine zborului
scoate clipa din axă
tempoul pulsației schimbă elipse
filtrele împătimirii aerate ies din spectrul vizibil alt ochi erupe
cântă în portativele cărnii
serenitatea întoarcerii-n mine
acasă

ascultă-mi tăcerea iubite aromind
dorință de dragoste

simți cum ne cresc din trunchi
miracole