Stau la aceeași masă cu îngerul meu.
Știu, nu ne-am mai privit de mult ochi în ochi. Parcă nu mai aveam ce să ne spunem.
Ne-am evitat o perioadă, păstrând aparențele.
Mă prefăceam că nu îl văd și nici el nu era bucuros
să-mi măsoare din nou umbra.

Poate nici astăzi nu m-aș fi așezat la masa lui, dar azinoapte am visat
Și vreau să-i cer socoteală.

Nici vorbă de împăcare sau dragoste între noi.

Ne mâncăm supa de ceapă în liniștea gândurilor comune
Și ne jucăm cu firimiturile de pâine pe carourile feței de masă.

Îi voi da șah mat.