sunt gunoierul care ia umbra din oameni
și o spală în lapte de stele
mai adaug soda caustică a înțelepciunii
celor întorși din războaie
puțină albăstreală de la cerurile pierdute la zaruri
și pornesc turbina cosmică
(departamentul următor preia finisarea
noilor chipuri)

descântat de moire zurlii
mă sprijin de spiritul muntelui
ori de câte ori timpul mi se întoarce
în buclă
și dă semne de oboseală

odihnesc un eon respirația harică
ce-mi este vehicul
mai fac un nod centurii de fulgere să n-o pierd
alchimizatorul la încheietură
și pornesc reactoarele

pompez clorofila bucuriilor mele incendiare
(izvorul lor magic e de nesecat)
gura dragonului
eliberează rețeaua de seve
în ritmul cordului cosmic

cobor tapiseria de inimi
(am și uitat câte veșnicii mi-am împletit arterele în ea)
în subsolul cuvântului falic și
arunc cheia

mâine e zi de odihnă pentru dumnezeu