se plimba măreață
ploaie răcoroasă de iulie la braț
cu perfectul curcubeu printre castane
căzute și amintiri recente cu zâmbet
nenăscut pe buze
dar salvat în ochii plini
cu licurici de gheață
topiți la flacăra ori jarul
sufletului
de nerecunoscut poem cântat
și închinat apusului în sânge încătușat
în lumea oamenilor
dezobișnuiți cu omul care râde
și împotriva omului ce plânge