singurul drum pe care-l duci până la capăt
este după
acolo cicatricile nu sunt luate în seamă
nici exercițiile de-a bunul
aici, unde încă ai un cer
oglinda nu posedă memorie
dar o au în schimb pietrele
mai ales cele aruncate în balta sorții
aici, iubirea este un strănut
și somnul o repetiție marelui somn
în rest doar indiferențe, amnezii
și un dram de răutate în toate cele
dacă totuși cauți un soi de consolare, află că
tu o mori pe moarte și nu ea pe tine