Hoinărind pe strada ta când tu te dezbraci
După perdeaua diafană, cu lumina aprinsă
Am intenția să mă sui în arțar plin de draci,
Să-ți sar pe pervaz ca un cotoi, fii convinsă.

Doar soțul tău mă va striga beat pe trotuar
Să cobor ca să-i înec într-o crâșmă amarul
Fiindcă nu pe geam se intră în al tău budoar
Ci pe ușă matol, pentru a nu reține calvarul.

Dar eu fiind deja cu nădragii rupți pe cracă
Îi arunc înjurând zece lei ca un june galant;
Studiind lacom bancnota el incepe să tacă
Când bat în fereastră cu tupeu de berbant.

Tu aparent șocată te agăți rapid de mâner
Și deschizi parcă vrând să țipi după ajutor
Dar apoi vrăjită de un așa libidinos cavaler
Îmi dai voie să pătrund descălțat pe covor.

Ca o gazdă binecrescută dorită de musafiri
Îmi oferi șoptind: Geta, paharul cu vișinată
Eu, sorbindu-l de dușcă nu te las să respiri
Când te trezești pe pat la halat descheiată.

Mozolul completează sărutul lung și penal
Iar durerea de lumbago confirmă adulterul;
Dezmierdându-ți lombarii prin preludiu oral
Între coapse cambrate bag grăbit efemerul.

Spre zăvorul în care târziu se învârte cheia
Privim și apare soțul cu o scurtă de rocker.
Sper că mi-ai făcut fericită și calmă femeia
Zice acesta arătând suta câștigată la poker.