Sunt oameni care, orgolioși,
De funcții foarte mari setoși,
Se visează parlamentari
Sau măcar simpli demnitari,
Deși după părerea mea
N-au „stofă“ de așa ceva.
Dar dacă stau și mă gândesc,
Mulți din ei chiar și reușesc,
Pentru că nu e deloc greu
Mai ales dacă ai tupeu
Și ceva bănișori cu care
Să pui niște roți în mișcare,
După rețeta următoare:
Sponsorizezi partidul care
Are șansa cea mai mare
S-ajungă la guvernare.
După asta, dând din coate
Și-achitându-te de toate
Sarcinile ce ți s-au dat,
Dovedind că ești devotat
Partidului, ți-ai câștigat
Dreptul de-a fi recompensat.
De-acum, totul e aranjat.
Mai rămâne de așteptat
Ziua mult dorită-n care
Ajungeți la guvernare
Și când îți va fi acordat
Postul ce ți-e rezervat:
De senator sau deputat,
(În raport cu „aportul“ dat).
Dar nu este de nerefuzat
Nici un alt post bine plasat:
Ministru, secretar de Stat,
Că tot demnitar te numești
Și n-ai motiv să te căiești.
Acum, când ai intrat în pâine,
Fără grija zilei de mâine,
Îți începi munca și lucrezi
Pe brânci, ca să-ți recuperezi
Mai întâi, banii ce i-ai dat
Atunci când ai sponsorizat
Partidul, că așa-i cinstit.
Recuperezi ce-ai investit,
Pentru că, de n-ar fi așa,
Nimeni nu s-ar mai hazarda
Să dea bani pe veresie
Fără nici o garanție.
Târgul deci, e unul cinstit:
Þi-am dat, mi-ai dat, și suntem chit...
Ca cel care-a investit
Foarte mulți bani într-un partid
Nu are nici un pic de har
Pentru a fi parlamentar,
Și deci, nu este potrivit
Pe postul lui atribuit,
Este perfect adevărat.
Dar cine este vinovat?
De ce nimeni n-a protestat?
Eu însă, iată, protestez
Cu-aceste versuri, și semnez.

Când ești expert în tras de sfori,
Nu dai greș decât rareori.