o mulțumire fără scop
învăluie-n entuziasm orașul de hârtie
surâsuri albe cu aripi despuiate
tremură-n jurul statuilor
pe umerii cărora vrăbiile
ciugulesc semințele vremii
în pătratul zilei își caută locul de veci
frunzele arborilor călători
ferestrele s-au închis în golul lumii
iar luna spânzurată ca un stindard pământesc
aruncă cu raze-n asfaltul tăcut