nu-i nimic putred în tine
te simți nasol din cauza aerului
de sanchi nu mor caii
în piscul tău am spart vioara lui Vivaldi
în 7 bucăți în 7 limbi în 7 țări și-n 7 ape am aruncat
și câte un râs amabil de contesă nordică

brrr mută alegoria asta romantică în alt decor
scrie dracului ceva inteligent
înjură că așa e la modă
scoate limba
fă politică
dă în cap
„violează” sau măcar prefă-te că...
brrr mută botul ăla rujat într-o cabină de tractor
și taci dracului
oh taaaaci

ziceai că sunt preferata din haremul tău
dar floarea de la butonieră?

plouă cu pietre în insulă
plouă nebunește pe oasele mele
în ochi și în sânge
în toate ideile pe care le-am ascuns în cap
că nu am frica unui șarpe care se târăște la social după pomană
i-am tăiat craca de sub picioare
cu un cuțit pe care mi-am tatuat numele

tu ai voie să-ți ascuți clipele în amurgul meu
ce faci?
nu vezi cum îți atârnă din buzunare disprețul?