La schimbul de noapte
se-nvârte, fără rost, rotița în patru timpi.
Se duce încoace și-ncolo, se împiedică
în lanțuri de stambă pentru tipare imense.
Culorile ușoare se duc în funingine
și renunț să mai ascult cum doarme lumea
în paturi reflectate din vise obscure.
Doar n-o să-i veghez în toate orizonturile
mâzgălite cu anilină și mercur!
E haină trezirea
letargia arde-n dedesubturi
și întreaga șmecherie revine la viață.