La mine la poartă
am întins două mâini
pentru cei care trec
dimineața îmi lasă uneori
cuvinte amestecate cu raze
și eu mă bucur
cu bucuria mamei dinainte de nașterea mea.
Cine trece prin fața porții mele
nu râde când trupul meu
se rostogolește pe lângă fântână
cheamă apa de pe o zi pe alta
duce mâna la tâmplă
și o bea toată odată.
Tata vine și o scoate înapoi
și împarte vecinilor
câte una
până când întreaga lume
își stâmpără setea din gura mea.
și suntem cu toții mulțumiți.