măcar pentru o zi
m-am hotărât să fiu un om de zăpadă
m-am instalat în parcul central
și-am început să mă construiesc
cu ce aveam la îndemână:
un suflet cald înmuiat în ninsoare,
amintiri înghețate,zâmbete colorate,
lacrimi uscate și iubiri neterminate.

oamenii curioși
au început să-și facă poze cu mine
să mă lovească cu bulgări de zăpadă
să-mi mute sufletul în stânga și-n drepta
întebându-se mirați
de ce mi-a înghețat inima.

nu puteam să le răspund
deoarece oamenii de zăpadă nu vorbesc
ascultam doar căderea fulgilor de nea
și vântul viu ce vuia ca o melodie fără cuvinte.

am rezistat până spre seară
m-am întors acasă sleit de puteri
chiar și gândurile mi-au înghețat
iar inima degerată bătea slab ca niciodată.

nu este ușor să fii om de zăpadă
să facă lumea cu tine ce vrea și când vrea
să depinzi de iarna asta ursuză
în concluzie
mai bine să fii om între oameni
e bine să-ți dorești asta.