Aseară am vrut să te visez,
Ochii tăi stăteau închiși
Nu am mai găsit zăpadă albastră
Dar apa era între noi.
Mii de frunze putrezeau sub gheață,
Cerbii nu mai știau să lase urme
Tu nu mai aveai nici un nume
Roata mea s-a dus în lume...
E ciudat cum anotimpul
ÃŽmi aduce-n minte timpul
Când orele nu existau.
Plutesc, nu am vină
Pământul mă caută,
Mugurii demult s-au uscat,
Dar poate apare o întrebare,
De ce,unde,când,cum,oare,
Ai existat?