Ieri, în distinsul Parlament,
S-a produs un eveniment
Care-a lăsat lumea toată
Mută, cu gura căscată.
Doamna Udrea, învinuită
Pentru c-ar fi primit mită,
Aștepta ca Parlamentul
Să-și dea sau nu asentimentul
Ca să fie arestată
Sau să fie judecată
Doar sub control judiciar.
Toți așteptau deci, ca pe jar.
În această-mprejurare,
Și cum ori și cine are
Dreptul sfânt la apărare,
Doamna Udrea a profitat
De dreptul care i s-a dat,
Și-atunci când și-a spus cuvântul,
S-a cutremurat pământul:
Domnia sa, fire cinstită,
A spus că DA, a primit mită,
Dar ea a fost împărțită
Cu șefii de la PDL
Să-i ajute-n campanie
Ca să stea în continuare
La mult iubita guvernare.
În plus, a spus că-s implicați
Aici, și câțiva magistrați.
Iar cârcotașii i-au adăugat
Că-n afacere s-au băgat
Și domn-Băsescu, șef de Stat.
Treaba deci e complicată
Și nu va fi descurcată
Decât dacă justiția
Își face treaba. Altcumva,
Totul se va tergiversa
Și se va mușamaliza...
După acest discurs decent,
Care-a fost un avertisment,
Doamna Udrea a încheiat
Zâmbind, dar pe ton apăsat:
Acum, știți tot, iubiți confrați
Așa că, vedeți cum votați.
Dacă eu merg la răcoare,
Urmați voi, data viitoare...
Mesajul, fiind receptat
De „andrisanți“, n-a fost uitat
Și au votat în consecință.
Mai rar așa bună credință.

Când conștiința-i de vânzare,
O cumperi și scapi de-nchisoare.