Distinsul politician,
Ex. PDL-istul I. Oltean,
Azi PNL-ist înflăcărat
Și luptător neînfricat
Pentru dreptate socială,
A „picat“ testul de morală.
Povestea însă, e mai veche
Și nu e floare la ureche.
Ea a-nceput, precum se știe,
De pe vremea când la „domnie“
Chiar PDL-ul se afla,
Care tăia și spânzura
Fără jenă, căci se ghida
Dup-o formulă consacrată
Care n-a dat greș niciodată:
„Cât timp am pâinea și cuțitul,
Mă ocup și cu împărțitul.“
Iar împărțitul le-a priit
La mulți șefi. S-au îmbogățit.
Amintim doar de Videanu,
Udrea, Blaga și Berceanu
Care, având „acces“ în toate
Sectoarele de-activitate,
Își opreau cuvenita parte
De la contractele-ncheiate.
Dar tot la fel de barosan
E și numitul I. Oltean
Care, gelos pe-ai săi confrați
Că au ajuns așa bogați,
Și-a spus că trebuie să facă
Ceva cu care să-i întreacă
Pe-ai săi colegi. Și n-a mai stat
Pe gânduri. A acționat.
Întâi și-ntâi a tatonat
Terenul, să vadă în care
Sector profitul e mai mare
Și după multe căutări,
Și-a zis: merg pe retrocedări,
Adică, pe ANRP
Unde despăgubirile
Pe care le plătește Statul
Sunt foarte mari, iar subsemnatul,
Dacă ajut pe cineva
Să ia ce nu ar merita,
Mă aleg și eu cu ceva.
Iar planul a funcționat.
Flerul lui, nu l-a înșelat
Și tare mult s-a bucurat
În ziua-n care și-a-ncasat
Prima „tranșă“ de euroi,
Sute de mii, bancnote noi,
Pe care i-a și înhățat
Grăbit. Nici nu i-a numărat.
Totuși era îngrijorat
Căci el, creștin adevărat,
Știa că face un păcat
Și că nu poate fi iertat
Decât dacă „afacerea“
Planificată ar avea
Loc chiar în Casa Domnului
Și cu-acordul preotului
Din biserica respectivă.
În această perspectivă
Deci, omul răsuflă ușurat.
Știe bine c-a fost iertat,
Deși-a făcut ceva greșit.
Poate să doarmă liniștit.
Nu știu însă ce s-o-ntâmpla
Cu complicii care-i avea
Deoarece, acești pigmei
Puși doar pe rapt, niște atei
Care au partea lor de vină,
Nu au protecție Divină.
Îi așteaptă o grea-ncercare:
Zeci de ani de închisoare.
Il Capo însă, a scăpat.
Pioșenia l-a salvat.

În viață oamenii greșesc.
Dar numai plebeii plătesc.