cînd se termină ziua de lucru
orașul acesta devine o luntre în care
oameni chirciți se-ndreaptă spre casele lor
de parcă s-ar îndrepta spre lumea de dincolo
se roagă de charon să-i păsuiască
să-i treacă pe condicuță pînă pe 15 ori 30
cînd străzile s-au golit
ca niște femurale artere
atunci și nu mai atunci
mă-ncumet să ies din camera mea
ca-ntr-un viitor post-apocaliptic închipuit de matheson
lemnul cărunt al bibliotecii îmi spune
ești în siguranță
tratatele de criminologie îmi spun
ești în siguranță
viermii din merele putrezite de pe balcon
se visează fluturi monarhi
cireșul din fața blocului- cu crengile înghețate ca niște
celule stem care te vindecă dar nu-ți garantează succesul în viață-
se visează balustradă metalică pe blackfriars bridge
atunci și numai atunci
mă-ncumet să fug după umbra tatălui meu
ca după un cîine mutant
fără să știe că nu vreau decât
să-mpărțim un pachet de sobranie