Paradoxul spiritului
cu cât ai un spirit
mai mare
cu atât materia
din care e creat corpul
dobândește consistență
mai mică, mai diluată
căci spiritul
tinde să anihileze
materia
omul-spirit
este opus
omului-materie
fiindcă spiritul și materia
sunt doi termeni
antinomici

Paradoxul simplității
este atât de simplu
încât se înfășoară
în muțenie
nu deschide gura
considerând cuvintele
entități lingvistice complexe
este atât de simplu
încât nu gândește deloc
omul simplu
apreciază lenea
pentru simplitatea ei.

***

Paradoxul complexității
este atât de complex
încât începe o mulțime
de lucruri și activități
și nu definitivează
niciuna
omul complex
face sinteze
din alambicări și eclectism
însă sintezele
sunt zgrunțuroase
se prefac în praf
la contactul
cu ipoteze contondente
cu cât ești mai complex
cu atât ai timp mai puțin
la dispoziție
omul simplu
este asaltat de timp neirosit
din toate direcțiile

Paradoxul direcțiilor
se confundă cu destinele
însă spre deosebire de destine
care înaintează fără a se întoarce vreodată
direcțiile se pot întoarce
în locul de unde au pornit
deși direcția pe care o urmezi ți se pare clară
ea nu se vede deloc.