Îmi calcă pe urme, descendenții.

Pășesc drept, au o privire pătrunzătoare
mai adâncă decât fântâna.

Așază-n obișnuință puterea încrederii,
voința adevărului.

Valul moștenit prinde aripi.

Știu cum setea pământului absoarbe, cum rodește.

Se înrădăcinează copacii viitorului, prind coroană,
se vor coace fructele pe ramurile soarelui.

Trezesc din somn timpul,
clipa care se sparge.

De i-aș stăpâni ritmul, m-aș menține tânăr.

Anii prinși în constrângeri
fac riduri pe frunte, ruginesc.