* * *
și poate cea mai mare taină
e că ai fost vei fi și ești
cuvântul tău e viu și sfarmă
tăcerile atât de nefirești

se-ntunecă mereu și se-nlumină
bolta zidirii pământești
cerurile toate par o mină
de zăcăminte sufletești

sfârșind încep alte povești
și veșnic nu se mai termină
această sacră pantomimă
cu interludii îngerești