parcă visam
că timpul stă în loc
și te sărut pe-o margine de pas
cu buzele aprinse
ca-ntr-un joc
când te invit timid la dans

era târziu
eu te țineam în palmă
iar vântul ne spunea povești
cu praf de stele
ce plutea pe stradă
către tărâmuri nefirești

în jocul vieții
cu figuri de ceară
ascunse-n tainice unghere
am cultivat sub acoladă
aripi de vânt
și muguri de plăcere

parcă visam
că suntem amândoi
pictând petala unui răsărit
nu s-au vândut bilete înapoi
și am rămas
pe-o coamă de nisip