inițial toate erau la locul lor,
nu se umbreau cu trecutul
decât de voievozii chemau sub arme
morții lichefiați de vremuri,
serate de începuturi ale neamului
micșorând voința de risipire a prezentului
acolo unde respirația mocnea,
prin pori să transpire transhumanțe,
oile ucid în pântece fâneața
unui intrus al copacilor goi,
frunzele retardau un geamăt purpuriu,
în iesle era ok,
fecioarele puteau naște prunci zdraveni
cu aur, smirnă și tămâie la căpătâi
într-o trilogie a darurilor
ce-și întoarce fața spre biciuire mai târziu,
când omul se preface-n Dumnezeu