asta se scrie în spatele ochilor
închiși de senin și durere
se așază ca o obsesie între emisfere
făcând zgomotul de bormașină
din apartamentul vecinului etern
nou ca amenințarea somnului
pentru un idealist lucid fumător
lipindu-se în buricul cănii de cafea
fierbinte ca febra de a supraviețui
unei zile de scădere intelectuală
trupul îți înflorește de bube
te zvârcolești să afli ceva salvator
cauți sarea amară din amintire
te speli înfrigurat și des
pentru că ai vrut să afli singur
că din poezii chinul se evaporează
într-un obosit de viață eliberat
ca o oală din care pleacă apă
limpede din râu până-n nori
lăsându-ți umbre de-o poțiune