mai ieri - copilăria, boare-n plete,
prilej de aventură prin pădure
și mama, tinerică, să îndure
a mele mofturi mai pe îndelete.
dar scalda-n clipă-a prins să mă înjure
icoana-i mută-n rugă în perete
ci fierb în piept osânda de regret
sub albiile lacrimilor pure

purtând a nopții flamură de stele
sub biciul vremii care trece iute
mi-e gândul în fractură și-n atele

poete,-n margine de lume du-te
să scrii poeme pe sfințita piele
să cucerești, copil, de timp redute