Și n-am să-ți spun ce vrei s-auzi nicicând
Și n-am să-ți fac pe plac de dragul tău
Și n-o să fac ce-ți place, orișicând
Și nimeni nu șoptea... că se iubeau

Și te blestem... să nu te pot minți
Și să nu pot să simulez nimică
Să contrafac să-mi fie atât de greu
Și să îngheț în smoala din cazan mereu

Și te blestem să nu pot să mimez săruturi
Și mângâieri ce tandre teatrale
Te-ar face să iubești din nou pământul
Orbind când pică stele căzătoare

Și te blestem să îmi înghețe sângele în vene
Când din greșeală, fără simț și dor
Eu, din penibil chiar, și din comun, de rând
Am să m-aplec cu sărutări asupra ta, plângând
Cu lacrimi false, inodore, să-ncerc iar să te vând

Și te blestem să mor de voi fura
Senzații și fiori și câteva emoții
Tâlhar devin și criminal în fundătura
Ce înfruptă suflete tocmai în timpul nopții

Și te blestem să mă poți blestema
Când voi simți iubirea și nu voi termina
Ce-aveam în vise și în suflet ca dorința
Și nu te voi iubi, mișcat de suferință
Și nu te voi iubi, blocat de ușurință
Și nu te voi iubi, zâmbind a... biruința
Blestem să cada atunci pe mine, greu

Blestem să rupa in mine, ca într-un ateu
Ce-o sfânta dragoste, josnic a simulat
Dulce femeie, ce crud a stimulat
Și a lăsat-o să se îndrăgostească

Și să își construiască lumi de vis imense
Și ăsta fără că un strop să se gândească
Că de va simula cum că iubește,
Iubirea e întoarsă la fel de șarlatan

Și va sfârși o filă de sfârșit ce va da veste
Amarnică trăire de fugar.

Căci el n-a fost nici o secundă, clipă
Așa cum este el... real
Și ea la fel, prințesa în lanțuri de revistă
Ce nici nu bănuia, ce i se imită

Ce plămădea să-ntoarcă, zeu crud, copilărește
O farsă plăsmuire... cam tot ce mai lipsește
Din trainica... firava... și amara lor... poveste
Să mă blestemi, aș vrea... și fără veste