GALAXIA (1) și GALAXIA (2)

Amprenta cosmică a mâinilor Celui
care cu vocea Lui divină chema stelele pe nume,
celula imensă a haosului spațial,
melc uriaÈ™ de lumini pulverizate,
în a cărui cochilie de foc locuim și noi
ca-ntr-o inimă incandescentă a Universului,
subchiriașii cei mai legali ai Soarelui -
Galxie Locală, lentilă spirală și măreață a cosmosului,
rasa umană s-a jurat de curând
să te străbată cu viteze tahionice
de la un capăt la altul al lumilor tale !
Omenirea prezentă și viitoare
vrea să-ți viziteze pe rând brațele de lumină mișcătoare
făcând din spirala-ți diamantină
un arc detonant ce ne va propulsa
spre alte galaxii,
și infragalaxii,
și metagalaxii...

.......................................................

Cuib de galaxii spirale
în care stelele nasc planete fertile,
iar planetele secretă ființe gânditoare,
ești un ochi al apelor cosmice ce se-nvârt
ca o balerină de foc,
cu rochii țesute din scânteieri de stele,
din cefeide fierbinți, din pitice albe,
și galbene, și roșii, strălucind orbitor...
Te răsucești grațios
și-ți întinzi pătimaș brațele rotitoare aprinse
ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine.
Lentilă cosmică gigantă
prin care veșnicia ne privește mirat
ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenți și ciudați,
plămădiți din lumini și din umbre gânditoare,
ce-ar putea devora tot Universul pus de noi în pericol
cu visele și acțiunile noastre eterne, și nelimitate
de mari cuceriri absolute,,
mai greu de distrus decât însuși acest Univers,
vise ce sunt mereu infinite,
mai infinite decât poate fi infinitul...