Acesta e anul 2016 în care nu a fost zăpadă,
nu a fost mama și nici tata nu a mai fost,
nu au fost nici rudele mai îndepărtate,
deși au promis că vor veni oricât de departe,

nu au fost nici spectacole de iubire în cărțile mele,
nici cărțile mele nu au mai fost din cauza asta,
nici păsările nu au zburat peste Dunăre
ca în ceilalți ani, considerați buni de marinari
și de soțiile lor obosite de așteptare
ca de o pseudomaladie generală,

nu a fost acel viscol despre care vorbesc
bătrânii și bărbile lor mari și ciudate,
uneori invizibile, dar mari și ciudate ca săniile
din poveștile scandinave, nu au fost
toate astea și mă întreb unde oare au fost
anul ăsta ochii mei plictisiți, nemiloși, inutili.