ți-am zis femeie
dansează cu orfanul acesta
pe care l-am numit într-un moment de vagă inspirație
dumnezeu - înhămat la propriul car alegoric -
trage frâiele razelor pân-ajunge luna
în dreptul gurii
și se lasă mușcată
dorința de om
la balconul ceresc rufele tale adună soarele
pe care n-ai apucat să-l trăiești astă-vară
flancate de sfinți expropriați
cu pielea crăpată
de la brâu încotro nici minte nu țin
nici azil
în blana de lup a fiecărui sunet
femeie acesta nu este fiul tău
l-a abandonat o noapte îndrăgostită indecent
de întunericul altei nopți
dacă-l iubești dansează cu el
ține-i ritmul