stau pe loc în mall, brav pionier, prizonier
ademenit într-un poem cutremurător
de frumos, scris de un fost turnător;
cuvintele sunt peste tot, mă înfioară, înconjoară,
unele sunt prea scumpe,
de altele chiar nu am nevoie,
o voce se tot aude, pe nimeni nu exclude,
prins sunt sub clopotul atotcuprinzător
și titlul poemului limbă de clopot se face
doar pentru mine, credinciosul său cititor;
obsedantul sunet din mall,
un poem-chemare, de întremare,
cu tot felul de sensuri, înțelesuri
pentru mine, bigotul observator;
apoi dangătul ce anunță moartea,
singurul ce nu trebuie explicat,
căci întodeauna mort este cineva
posibil înspre parcarea alăturată,
cel căruia odată i-au plăcut poeziile cu erată;
și limba clopotului atotștiutor,
lovită mereu, obsedant, altfel sau la fel
de pereții acestuia, portofel
atragând spiritele lucrurilor de jur împrejur
parcă-i o ceață de nisip în deșert,
fie și numai pentru doritul desert;
cineva pare că mă strigă pe nume,
poate sunt glume,
să nu pierd drumul, să nu mă rătăcesc,
calea mea se întretaie ori suprapune,
încep să calc nepăsător, apoi cu băgare de seamă,
poate puțină teamă, altcineva ieri pe acolo,
mâine cine știe cine, poate un om de bine
ademenit într-un poem cutremurător,
autor, un fost turnător