urcam și coboram nestingheriți printre momentele de pace ale scrumierei
tineri și bătrâni îndesați claie peste gramadă
într-o singură zi pe care tu
o fumai până îți ardeai degetele îngălbenite
de atâtea rânduri printre care ai trecut
într-un fel sau altul

așa că da și nu
pentru da se dăruiește iar pentru nu
se sapă un tunel cu unghiile
adânc de vreo douăzeci și trei de ore
adică exact atât cât dura un astăzi acum 27 de ani
iar în locul ăsta oarecum rânced
îți vei îmbrăca rochia de mireasă și ai să mimezi
că faci dragoste cu întunericul
până când se transformă într-un bărbat cu decorații
care ar putea să te iubească oricând
sub jetul de lumină
al unei lanterne

cu toate astea
la un moment dat ai știut că frumusețea ta nu mai poate fi ajunsă din urmă
ai găsit o margine și te-ai aruncat în ea
sperând că
doar doar o să te ucidă cândva
pofta mea de nedescris
pentru timpul tău
probabil