păsări negre în noapte zgârie norii
lovesc bezmetic cu ciocul în lună
ciocul lor de cremene și ură tună
bătăile aripilor
mă înspăimântă și mă doare cerul
ochii îmi sunt arși
prin orbitele goale mi se vede amarul lerul
și urlu cu lupii cu iarba cu fierul

moara cea mare macină mori apoi se macină pe sine
orașul un monstru din metal din sticlă, ciudat, anesteziat
închis în timpul întors în el ca o mănușă
și nopțile cu zâne bătrâne cu nesomn îmi bat la ușă

ce ar fi dacă într-o zi am zbura
cu trupurile noastre năuce firave bolnave de moarte bolnave de lună?