pe marginea asfaltului
perii sunt în floare
cu o aromă ca aceea
de la urdinișurile stupilor

îmi lasă gura apă

în toiul nopții
unul din șoferii autocarului
cel care nu-i la volan
pregătește două cafele
pentru ei doi

nici o șansă
nu pot avea și eu una
nu-ndrăznesc să le spun că
mi-e poftă

inspir exagerat de mult
forțând volumul plămânilor
acaparând parfumul rătăcitor

zâmbesc satisfăcut
nimeni nu mă vede

mă satur de inspirat adânc
și cred că am captat din aer
suficientă cofeină vaporizată
cât să îmi potolească
pofta de cafea

nu mă poate acuza nimeni
că am furat

consolat îmi văd
de gândurile mele

mă mai iubește
nu mă mai iubește

număr pe degete
până mi se-nchid ochii
așezat incomod pe scaunul
dat pe spate la maxim

tresar transpirat
trezit din coșmaruri
de dragoste

de două ori
de trei ori

îmi propun
să nu mai închid un ochi

așa pot visa fericit

beau în repetate rânduri
apă la temperatura nopții
neputincios
în calota ce aleargă
la lumina farurilor

totuși
de-aș putea fura
nopții
un pui dulce de somn
până-n zori...