când vezi oameni care taie din casă, să pună lemne pe foc
când constați că rufele miros a orașul care te ține pe loc
când nu știi toți pașii până la chioșcul cu pâine
când ai în fața ta un magazin cu „plapumi și saltele” și tu nu ai un mâine
când se izbesc două tramvaie în intersecție și se fac acordeon
când pe strada din fața Filarmonicii, la ora 23, tu ești singurul om
când fustele țigăncilor devin farul din centru, ce se învârte
când vezi mahalaua cum nu întreabă. nu. dansează și râde
când mergi pe el plângând de-ți sar fulgii și auzi: „hei, păpușa!”
când îți propui să nu vomiți pe capotă, când vezi că ți-a deschis ușa
când îți spargi pușculița și singurul bănuț din ea, e luna
când ți-ai lua cu el- o ceașcă de ceai verde, pentru că ți-a înghețat mâna
când miroase a iarnă și a fum, deși copacii îs înfloriți
când te întrebi: „la ora 23, azi, câți oameni sunt fericiți?”
când tu n-ai casă, să pui lemne pe foc
când ai un „ca să” și ai „lemne de joc”