Închisă într-o durere de cap
iubirea pentru tine
se topește odată cu picioarele imaginare
ale omului de zăpadă


făurit acum două ierni
prin rostogolirea noastră
în cioburile globulețelor sparte
ale iubirilor trecute


în dimineața fără tine
îmi îmbrac hainele vechi de trist
și pășesc pe umbra străzii noastre


sunt cloșar răscolind prin gunoaiele trecutului
încerc recompunerea funcției
în care te găsisem