un veac trece furiș
în zbaterea de ondină a clipei
strămoșii moșesc secunda să nască secol
nimic nu mai este Timp
liniile paralele dintre o vreme și alta se izbesc de asfalt
ca un bob de rouă
stricat de gâlceavă

un sărut moldovenesc
îmi plimbă limba prin gura ta
nimic de vânzare la aprozarul iubirii
intersecția frică de moarte
se intersectează cu mâinile gata de o nouă îmbrățișare
scurtam discuțiile ieșite din oasele
unui prea îndelung introvertit
mațele îmi erau pregătite
de fluturi