Pe un smoc de rostopască,
Bondărel cu nouă bască,
Amețit de frumusețe,
Are trai ca de Altețe.

Alături pe-o pălămidă,
Deșirată, o omidă,
A văzut merii în floare,
„Ce parfum, ce desfătare!”

Tiii, ce zumzet de albine!
Colectau nectar. Păi cine
Adună cu picătura
Pân*o doare bătătura?

Pe o floare ca de soare,
Lăcusta cu lungi picioare,
Sare fluturând fustița,
Și-ntâlnește gărgărița.

-Ah, ce rochie-n buline!
Îngăimă prin trei suspine.
De-aș avea un strai ca tine,
Mult l-aș etala. În fine...

Fluturii în vervă mare,
Încălziți gingaș de soare,
Au dansat pe valsuri line,
Dând din aripile fine,

Și-n mirări, de dragul lor,
Ațipi și-un ultim nor.