Oglinda -16.04.2016

Te trec pârâuri de mândrie,
Știi, capul ce se pleacă nu crapă,
Dar sufletul îți stă ascuns sub trapă,
Iar timpul îi cere trupului chirie.

Parfum de-arsenic îmbracă orice viciu,
„De azi mă las” – pare ușor să zici,
La primul ghiont alergi și te dezici,
Diavolu-ți satisface-orice capriciu!

Privești oglinda – o clipă de minciună -
Care-ți spune: „ce frumos mai zâmbești”,
„Cloaca miroase-a crini și nu a pești”,
Iar moartea se amuză din tribună!

Dai naștere din pântecul tău negru,
Stihiilor cu cele mai cumplite fețe
Și-naintea țelurilor tale mai mărețe,
Cu mască mortuară te-nfățișezi integru!

Acum te scalzi în libertăți și avuții,
Dar nouri cenușii se-adună peste tine
Și sângele bolnav ți se-ncheagă-n vine
Și-orbit pașești pe calea senectuții!