aș vrea să spun despre cea care eram,
despre cea care sunt
miile de rochii, miile de pași, lucruri care îmi poartă parfumul
gleznele amețite de atingeri, tresăririle
în frigul atâtor ore opace, bezna
atâtor nopți strălucite

scheletele cu aripi găsite în subsolul unei pivnițe vechi
fotografii în infraroșu ale spaimelor traversate zilnic

aș vrea să-ți spun, dar viața nu e aici, doar o simplă reflecție dureroasă
o apăsare pe piept într-o dimineață neșlefuită
o piatră colțuroasă orbecăie după lumina ei
infinită.