nu e o insultă
dar nu am suportat culoarea verde (e o minciună)
nici hainele fine (altă minciună)
pentru că a trăi la oraș
trebuie să te-acoperi cu frunze (zicea cândva tataia)
și mirarea să o lași
în ochii străinului care te privește de sus
ori pe corpul dezvelit al amantei... (zise amantul)
cu cine vorbești? (întreabă soțul divorțat)
ce te privește? nu am bani de dat
tanti rea ce ești, bleah (un cerșetor obraznic)
am visat mormântul lui Tusitula
îi recitam poeziile mele
spre ziuă mormântul a tușit
mi-am luat cărțile în brațe
și am fugit (se presupune)
sufocând aerul în trecere (un clișeu necesar)
mi-am dat seama că eram cerșetoarea nopților (altul util)
nu am găsit nicio țigară pe jos
și nici pâine nu am găsit
nu am găsit sticlele sparte să-mi pot distruge abundența vieții
până la sânge
nu am găsit registrul metaforelor
ca să mă pot ascunde (îl furase un șmecher înaintea mea)
am găsit o înjurătură scrisă pe un zid
un câine mă privea trist
l-am luat cu mine
și am stat așa până când isteria foamei s-a transformat în râs
am râs blondin cu buzele pudrate în roz
s-a lăsat un punct cardinal peste frunte
și am adormit (ruptă de foame)