Bătând din aripi, cauți să te-nalți stingher,
Țeluri mult prea mărețe-ți trimit ocheade,
Născut din mamă casnică și tată dulgher,
Nu crede în balade!

Îmbrăcat în scumpe borangicuri și catifele,
Pășești în eden și toate-ți sunt permise
Ca unui prinț, dansând pe marmură, sub stele,
Dar, în ale tale vise!

Palide fețe-aplaudând își sapă groapa de mormânt!
Ești un pitic și-nsemni doar un nimic în ochii lor,
Acceptă-ți sorocul plecându-ți capul în pământ,
Ești simplu cerșetor!

Doar cei nefericți își poartă soartă de atei!
Te-ntrebi cine eșit și-aștepți a cui venire?!
Dar ei ce sunt și-ai cărei turme, care miei?!
Viața-i dezamăgire!

Speranțe cuibărite-adândc eclozează-n lumină!
În pieptul tău zvâcnește sămânța omenirii,
Ca un sărut pe creștet simți atingerea divină,
Rămâi sclavul iubirii!