e ploaie-n Cer, ci parcă pe niciunde
de ni se nimicește crezământul
de ni se varsă-n stele Subpământul
un ceas o clipă-n sfera lui ascunde.
ci inima-mi dă ghes lua avântul,
în marșul lor de luptă trec secunde
rostind cu lacrimi tainele rotunde
ci ia în mine-o literă cuvântul

dormind în tine, tu-mi ești dumnezee
se vând minuni prin piețele obscure
pășind prin zboruri frânte de idee.
iar cel la Dreapta miezul să-și procure
mai calc pe drumuri albe de femeie
și capul meu se pleacă sub secure