plângeam într-un pahar sticlos
toată dimineața tunasem încet

eram neînceput deși mă turnasem
pe limbă gust de cafea și cicoare

din lacrimile mele scoteam roua
despărțind-o de susurul de apă vie

acolo rămânea ceva din mine în
amestec cu ceva din ceilalți

făceam astea ritualic pentru a da
gust bucuriei ce mi-a fost dată