scuipi un"Tatăl nostru" în viteză
ieșind din lift
aripile mele prinse în ușa blocului
trântită de tine
se scutură de pene
câteva cad pe umărul tău
lângă mătreață
cu vocea inocentă a unui copil
îți șoptesc:
te vei întoarce în casa
și în patul tău
toate rolurile tale
șerpuindu-se printre spasmele musculare
noaptea
în somn
te vor bântui
în brațele fricii vei ține lumânări aprinse
căutând în locurile întunecate din boscheții subconștientului
un
Tu
real
vei vedea cât de stranii sunt umbrele măștilor purtate ziua
devorate de instinctele dezlănțuite
în toată mizeria vei zări un chip
este al tău
poartă-l