mi-am sculptat un poem piramidă cu tine numele-ți și respirația să treacă cu ușurință din daltă în epifiza amorțită de frica știrbirii precoce l-am citit l-am urlat l-am pipăit pe de rost
ca o imprecație ambalată în rugă în mantră tu tu tuuuuuuuuuu... inima mea sirenă nebună pe toate autostrăzile cu sens ceresc către liniște...liniște
doar dragostea ta a rămas la fel