cum să trăiești fără să fii invadat de sentimentul de laborator
ciopârțit sub privirile și obsesiile superiorului
cum să spui „te iubesc” fără teama că în secunda următoare
se vor produce reacții chimice eronate fatale
un pumn de cloroform și
instinctual te vei întinde
pentru a câta intervenție chirurgicală?

apropiindu-ne depărtarea crește
simt asta după felul în care se schimbă culorile destinația pulsul
după vidul în care talpa se prinde ca-ntr-o capcană
timpul devine o jucărie stupidă
mecanismul indolent la îndemâna rațiunii bolnave

o iubire trecută la nesfârșit prin camere de sterilizare
uită
să mai intre în sânge
rămâne
spânzurată
în flacoane pe rafturi pseudoantidotul prin definiție
în privirile chirurgului cu veleități de plastician căutându-și cobaiul
în filmele de altădată de la hollywood
mult prea în urmă-ne

am nevoie de iubirea aia de care te ciocnești chiar și fără să te atingi
care-ți lasă semne
un fel de busole
coduri de identificare
iubirea
care miroase a foșnet și a mult oranj
un fel de catifea a cerului îmbrăcând sticla dezolată

privește-mă odată în ochi și strigă-mă pe nume